Istoricul localităţii


1. Comuna Cămin, situată in partea de vest a judeţului, se afla la 6 km distanţă fata de municipiul Carei si 42 km de Satu Mare, populaţia se ridica la cifra de 1416 locuitori. Comuna se întinde pe malul fostei Mlastini Ecedeea, lucrările de secare a acesteia au început inca in 1751. Întinderea sa este in zona de graniţa cu Ungaria, limita ei sudica era cuprinsa intre localităţile: Berveni, Camin, Capleni, Domanesti, Moftinul Mic, Doba si Boghis, iar cea nordica se situa dincolo de graniţa. Desi apare relativ târziu in documente, localitatea are o istorie indelungata, sint menţionate documentar doua date, astfel in Monografia Sătmarului 1910, se precizeaza prima menţiune in anul 1392, pe cind C. Suciu, Dictionar istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti 1967, p. 125, specifica ca actuala comuna apare pentru prima data in anul 1335. Cu ocazia unor lucrări de hidroamelioratii, a cercetarilor de teren sau a săpăturilor arheologice sistematice, au fost descoperite in hotarul comunei 28 de puncte de interes arheologic, incepind din epoca neolitica (faza mijlocie, respectiv 5500 - 4500 î.d. H.) si continuind aproape permanent pina in secolele XIII-XIV. De interes deosebit sint cele 9 morminte, găsite pe malul drept al Crasnei la "Camin Pod", cu un bogat inventar, printre piese se număra si o piesa din aur, cronologic descoperirea se inscrie in timp intre anii 4600/4500-3800/3700 î.d. H.. Toate descoperirile arheologice din perimetrul comunei au o importanta deosebita, nu numai pentru studierea istoriei vechi din zona, dar si a celei naţionale. In epoca medievala istoria localităţii, precum si a celorlalte din jur a gravitat spre oraşul Carei si cetatea (mai apoi castel) existenţa aici. Exploatarea ţărănimii este bine redata in documentele vremii (urbarii, conscriptii, fiscale, etc), unde sint oglindite obligatiile ţărănimii fata de stapinii pământului. Pina la pacea de la Satu Mare din 1711, unul dintre cei mai mari nobili din zona era Francisc Rakoczi, care stapinea domeniul Eced, compus din 162 de sate, intre ele si Caminul. In perioada evului mediu târziu in nord vestul României incepe procesul de colonizare a şvabilor, cel mai mare grup este cel din zona Carei (numit si grupul vestic), care număra 11 colonii, la Camin, datorita procesului de colonizare interioara (din surplusul de populaţie din comunele svabesti: Urziceni, Foieni, Moftinul Mare, Ardud), cei dintii şvabi apar in anul 1752. Epoca moderna va aduce noi transformări legate de lupta românilor pentru libertate naţionala si sociala. Menţionăm si doua sigilii, unul al satului din anul 1852, celalalt al cultului romano-catolic din 1837. Locuitorii din zona au fost implicati in marele act de la 1 Decembrie 1918. Reforma agrara din 1921, a dus la vii framintari in zona, pe atunci plasa Carei a făcut parte din judeţul Sălaj (pe intreaga perioada dintre cele doua razboaie mondiale). In încheiere amintim ca in intreaga zona, in perioada de sfirsit a lunii octombrie 1944, s-au dat lupte crincene cu armatele fascisto-hortyste pentru Eliberare (25 octombrie 1944). (Extras din Monografia întocmită de istoricul Gheorghe Lazin)